Tot ce e bun nu moare intr-o zi...sau doua
Nu, in nici un caz. Lucrurile se misca inainte, si asa si trebuie. Este un demers natural al vietii, pentru care sunt foarte recunoscator, este o evolutie naturala de la bun la mai bun, cu cateva costuri, desigur, insa este definitia elocventa a "evolutiei".
Pana la urma, doar nostalgia trage de anumite lucruri si persoane, facandu-te sa ai impresia ca acele lucruri au o valoare inexorabila si ca ai nevoie de ele, in evolutia ta. Adevarul, insa, in cazul meu, este altul: intotdeauna au existat rani si de fiecare data ce ma atasa de ele era sentimentul nostalgiei, sentimentul ca pierd ceva valoros si pe care nu ar trebui sa-l uit niciodata. Insa trebuie sa lasi unele lucruri sa se piarda, sa le dai drumul pentru a merge inainte si a intelege ca absolut toate evenimentele si persoanele din viata ta iti creeaza o personalitate, iti acorda experienta, si ca orice ai pierde, de fapt castigi mult mai mult si directia pe care o ia viata ta este una buna.
Toti cei care ma cunosc stiu ca nu sunt o persoana excesiv de sentimentala si nici genul care sa dispenseze astfel de sfaturi sau memorii. Si totusi, cred cu tarie in lucrurile astea, ca fiecare experienta a vietii mele, fiecare esec, fiecare rana, reprezinta pasi importanti care ma contureaza si care ma imping, mai usor, mai brusc, catre directia cea buna. Nostalgia este si ea un pas, si poate unul important, si valideaza experientele in momentul epuizarii lor, insa de multe ori valoarea lucrurilor ca experienta si nu ca certitudini imi scapa pe moment, si tocmai din cauza acestei nostalgii.
Cu toate acesta, nu am nici o indoiala in ceea ce imi priveste viata si directia ei. Am mai zis odata, si repet: nu am nici regrete, nici remuscari, si recunosc si apreciez momentele in care ma eliberez de ceva. Cand un lucru se termina, dispare, sau devine obsolete, este pentru ca altele mai bune sa urmeze si sa ii ia locul, este insasi definitia evolutiei ca dezvoltare incrementala de la un nivel de complexitate la urmatorul; nu incape indoiala ca lucrurile cele mai bune urmeaza de-abia sa se intample, si daca ramai impamantat in anumite circumstante, nu iti permiti sa evoluezi si ratezi lucrurile frumoase care te asteapta, uneori chiar dupa colt.
Am iubit si voi iubi; o fac cu toata inima, de fiecare data, si nu cred ca se va schimba. Fiecare experienta este ceva inedit, si inevitabil fiecare ajunge pana la urma in sertarasul ei; cu timpul, sertarele cresc in numar, si din cand in cand ma mai uit prin ele si retraiesc si imi amintesc, si vad inca o data unicitatea fiecarui sertar si rolul important pe care fiecare l-a jucat in evolutia catre cine sunt eu. Iubirea puternica inseamna intelegere, uitare, lipsa de regrete, respect si rabdare, abilitatea de a vedea adevarul ne-menajat, puterea de a da drumul si de a nu cere nimic.
Sunt si voi fi recunoscator persoanelor din viata mea, mai ales celor care m-au iubit si care mi-au primit dragostea. Am mai spus odata lucrurile astea, ca stiu cam am gresit poate fata de unii dintre ei, insa niciodata nu voi avea sentimente negative fata de aceste persoane si fiecare are sertarasul propriu, plin cu amintiri. Fiecare imi poarta recunostinta si respectul, si fiecare reprezinta cate un capitol (posibil chiar cele mai importante capitole, din viata oricui), si numai cu un astfel de profil emotional poti lasa viata sa mearga inainte.
Am brusc senzatia ca vreau sa multumesc. Nu stiu cui anume, sau daca tuturor, dar pana la urma, acesta sunt eu acesta voi fi eu, pana se schimba lucrurile.
Pana la urma, doar nostalgia trage de anumite lucruri si persoane, facandu-te sa ai impresia ca acele lucruri au o valoare inexorabila si ca ai nevoie de ele, in evolutia ta. Adevarul, insa, in cazul meu, este altul: intotdeauna au existat rani si de fiecare data ce ma atasa de ele era sentimentul nostalgiei, sentimentul ca pierd ceva valoros si pe care nu ar trebui sa-l uit niciodata. Insa trebuie sa lasi unele lucruri sa se piarda, sa le dai drumul pentru a merge inainte si a intelege ca absolut toate evenimentele si persoanele din viata ta iti creeaza o personalitate, iti acorda experienta, si ca orice ai pierde, de fapt castigi mult mai mult si directia pe care o ia viata ta este una buna.
Toti cei care ma cunosc stiu ca nu sunt o persoana excesiv de sentimentala si nici genul care sa dispenseze astfel de sfaturi sau memorii. Si totusi, cred cu tarie in lucrurile astea, ca fiecare experienta a vietii mele, fiecare esec, fiecare rana, reprezinta pasi importanti care ma contureaza si care ma imping, mai usor, mai brusc, catre directia cea buna. Nostalgia este si ea un pas, si poate unul important, si valideaza experientele in momentul epuizarii lor, insa de multe ori valoarea lucrurilor ca experienta si nu ca certitudini imi scapa pe moment, si tocmai din cauza acestei nostalgii.
Cu toate acesta, nu am nici o indoiala in ceea ce imi priveste viata si directia ei. Am mai zis odata, si repet: nu am nici regrete, nici remuscari, si recunosc si apreciez momentele in care ma eliberez de ceva. Cand un lucru se termina, dispare, sau devine obsolete, este pentru ca altele mai bune sa urmeze si sa ii ia locul, este insasi definitia evolutiei ca dezvoltare incrementala de la un nivel de complexitate la urmatorul; nu incape indoiala ca lucrurile cele mai bune urmeaza de-abia sa se intample, si daca ramai impamantat in anumite circumstante, nu iti permiti sa evoluezi si ratezi lucrurile frumoase care te asteapta, uneori chiar dupa colt.
Am iubit si voi iubi; o fac cu toata inima, de fiecare data, si nu cred ca se va schimba. Fiecare experienta este ceva inedit, si inevitabil fiecare ajunge pana la urma in sertarasul ei; cu timpul, sertarele cresc in numar, si din cand in cand ma mai uit prin ele si retraiesc si imi amintesc, si vad inca o data unicitatea fiecarui sertar si rolul important pe care fiecare l-a jucat in evolutia catre cine sunt eu. Iubirea puternica inseamna intelegere, uitare, lipsa de regrete, respect si rabdare, abilitatea de a vedea adevarul ne-menajat, puterea de a da drumul si de a nu cere nimic.
Sunt si voi fi recunoscator persoanelor din viata mea, mai ales celor care m-au iubit si care mi-au primit dragostea. Am mai spus odata lucrurile astea, ca stiu cam am gresit poate fata de unii dintre ei, insa niciodata nu voi avea sentimente negative fata de aceste persoane si fiecare are sertarasul propriu, plin cu amintiri. Fiecare imi poarta recunostinta si respectul, si fiecare reprezinta cate un capitol (posibil chiar cele mai importante capitole, din viata oricui), si numai cu un astfel de profil emotional poti lasa viata sa mearga inainte.
Am brusc senzatia ca vreau sa multumesc. Nu stiu cui anume, sau daca tuturor, dar pana la urma, acesta sunt eu acesta voi fi eu, pana se schimba lucrurile.
Comments