Wednesday, August 8, 2007

Exista lucruri cu adevarat importante pentru fiecare dintre noi - si cel mai important, nici unul dintre aceste lucruri cu adevarat meaningful nu se afla acolo, ci inauntru. In noi insine. Sunt lucrurile pentru care ne luptam cu adevarat-cand e ultima oara cand ai luptat cu adevarat?
Cand te-ai straduit pentru ceva? Atatea lucruri nu inseamna nimic, de fapt...examene, bacalaureat, admitere, CPE, articole, publicatii, complimente, telefoane, playstationuri... Sunt nimicuri. Te-ai straduit cu adevarat pentru ele, le simti ca ale tale si neinstrainabile?
Fiecare dintre noi avem vise. Si nu sunt acele ciorbe hollywoodiene in care se ineaca tot soiul de personaje ce s-au varsat de pe ecranele de panza in creierele noastre ale tuturor...acelea nu sunt visele voastre, noastre, sunt visele lor si noi doar credem ca sunt ale noastre. Ma refer la ceva al tau irefutabil, unic si inseparabil de persoana ta. Ceva care pare ca nu se va realiza niciodata, desi muncesti si te straduiesti in orice clipa in care poti, te straduiesti sa ti-l implinesti si te visezi tot timpul cu acel ceva, mare si labartat in propria ta poala.
Ceva catre care intreaga ta emotivitate se indreapta. Nici macar nu pare ceva ca un tel ce trebuie atins...mai mult ca o asteptare lunga. Stii? Nimic atat de artificial ca un tel...mai mult o destinatie pentru tine, un acasa pentru energiile gandurilor tale animate de dorinta, o rezolutie pentru stradania ta, o calmare mult asteptata in momentul in care gasesti, in sfarsit, echilibrul.
Echilibru...
Gandeste-te bine! Nu te uita la tine insuti sa te gasesti - nu asa cum ai fost invatat, cum face toata lumea, cum vezi ca face toata lumea, si cum crezi ca asa faci si tu.
Nu.
Nimeni nu te poate invata nimic. Tu si numai tu te poti gasi pe tine insuti... Trebuie sa te eliberezi de povara lumii - de tot ceea ce inseamna persoana ta si nu e de fapt persoana ta. De tot ceea ce inseamna individualismul lumii tale si care nu e de fapt decat lumea colectiva invadandu-ti individualismul.
Cat din tine, de fapt, este din tine? Dinspre tine, spre tine? Al tau numai?
Cate din visele tale, din aspiratiile si sperantele tale sunt de fapt 100% ale tale? Mai e macar posibil asa ceva?
Da. Poate chiar vrei sa faci balet. Sau sa ai 45 kilograme. Sau sa te faci fotomodel. Sau sa fii bine educat/a. Sau sa ai nu-stiu-ce telefon. Sau sa inoti. Sau sa-ti iei acea masina. Sau sa citesi cartea X. Si totusi, ai ajuns sa-ti doresti tu, de la sine putere, aceste lucruri, sau pur si simplu le-ai ales din lista de vise ale lumii, ale "celorlalti", ale celor vazute/auzite/asimilate?
Iti place solitstul Y pentru ca chiar iti place sau pentru ca stii ca este placut? Iti place filmul cutare pentru ca iti place sau pentru ca stii ca a fost placut?
Gandeste-te.
"Throughout human history, as our species has faced the frightening, terrorizing fact that we do not know who we are, or where we are going in this ocean of chaos, it has been the authorities, the political, the religious, the educational authorities who attempted to comfort us by giving us order, rules, regulations, informing, forming in our minds their view of reality. To think for yourself you must question authority and learn how to put yourself in a state of vulnerable, open-mindedness;chaotic, confused, vulnerability to inform yourself." - Bill Hicks/James M. Keenan