Friday, December 7, 2007

The Response

Unul dintre raspunsurile mai complexe si mai profunde decat majoritatea, la clipul de mai jos. Amandoua clipurile sunt despre contradictiile institutiei Bisericii.

The Video

O mama catolica foarte suparata si un fiu ateist.

They Know It The Loudest


Imi puneam eu o intrebare, zilele trecute: de ce oamenii care stiu cel mai putin, o stiu in modul cel mai strident? Sper ca cusatura vitala a acestui blog, The Big Point care trebuie sa existe, se distinge cu usurinta ca un apel la mintile si sensibilitatea fiecaruia. The Big Point (c) este ca daca ne straduim mai mult, putem avea o lume mai buna, daca me merg emisferele mai eficient decat doar la ralanti, daca vedem cu adevarat ce inseamna o problema (genuine) si ce inseamna o solutie, nu ne-am detesta atat de des. Pe noi insine, chiar daca mascat prin metafora lume.
Degeaba unii dintre noi se iau prea tare in serios, iar altii prea putin, daca inevitabil toti dau cu mucii in fasole. Si nu vreau sa fiu ambiguu - ma refer la oricine, de la edili pana la umilul pieton. The Big Problem (c) al acestei tari este Prostia. Si, din nefericire, nu este neaparat genetica si netratabila ci acea Prostie nascuta din Lene, Complezenta si alte cateva trademarkuri romanesti. La noi zburda libera zicala "las' ca merge si asa". Si "de ce sa faci azi ce poti face maine, ca poate maine nu mai e nevoie", sau mai ales, toate zicalele care se refera la multa vorba si putine fapte. Cu totii suntem vinovati - si ca sa nu fiu acuzat de gratuitati, mentionez ca ma includ si pe mine.
Ati fost cu totii la McDonalds Romana. Recent. Si ati fost martorii (mai mult sau mai putin stupefiati ca mine..s-ar putea sa fie defect profesional) unei imbecilitati monstruoase. Mandrii entrepreneuri au inlocuit pavajul exterior de dale prefabricate cu gresie. Gresie. Gresie care la primul strop de ploaie, devine dusmanul aderentei si scena Alunecatului (c), mai ales a celui Cu Cracii in Sus. Si nivelul de umezeala atmosferica nu trebuie sa fie tropical - ci minim, poate o usoara ploaie de toamna. Solutia lor? Evident - postarea permanenta a unui semn cu Caution Wet Floor. Normal, ca doar sunt oameni destepti: problema rezolvata. Proabil ca nu au considerat important ca oricum trebuie sa traversezi aceasta pista a hazardelor ca sa poti comanda ceva.
Credeati ca asta e tot? Evident ca nu, doar mucii n-ar nimeri in intregime in fasole fara o complicatie de calibrul renumelui mondial McDonalds. La intrarea principala, pavajul exterior este depresionar, inclinat usor in asa fel incat sa formeze o cavitate - probabil, pentru a facilita scurgerea apei din incinta exterioara a restaurantului. Zic probabil, pentru ca rezultatul acestui element constructiv este o balta considerabila (balta :| ) exact in fata intrarii principale. Balta care e acolo de mult timp, probabil de cand au inceput ploile - un adevarat lac de acumulare in miniatura cu afluenti tributari din toata terasa McDonaldsului. Si probabil va fi acolo de fiecare data cand va stropi putin o ploaie cat de mica, pecetluind soarta oricarei perechi de Converse primavaratici or ai unor Etnies tomnatici - pe scurt, orice incaltamine mai putin cizme si bocanci. Din piele.
Intrebarile ar fi destule. De ce acest nou pavaj, de ce acest design dubios, de ce miros ciorapii daca nu au nas... dar am invatat pe pielea noastra ca aceste intrebari pur si simplu nu-si au rostul, palind in fata atotputernicei Prostii.

Monday, December 3, 2007

Odiseea Imperfectului (4)


Dezechilibrele sunt stari extrem de trecatoare in Universul nostru; orice deviatie e echilibrata de o "forta" proportionala cu scara acestei dezechilibrari - lucru care se aplica in orice coltisor al universului nostru. Daca mananci prea mult, suferi de boli legate de obezitate; daca mananci prea putin, suferi de boli legate de malnutritie. Somnul insuficient este daunator, dar la fel este si cel indelungat. Problemele climatice cauzate de efectul de sera si de deviatiile ecologice ca urmare a poluarii globale, sunt contrapunctate de dezastre precum tsunami sau tornade. Satelitii (fie ei naturali sau artificiali) isi mentin orbita printr-un delicat joc de forte (centrifuge si centripete) care ii mentine la distanta optima, si care ii deplaseaza cu viteza optima pentru a ramane exact in acea raza: o viteza prea mica inseamna degradarea orbitei si prabusirea satelitului, o viteza prea mare inseamna desatelizarea si deriva in spatiul cosmic.


Echilibrul universal merge pe un principiu similar pendulului: cu cat mai mare sau rapida e inclinarea balantei intr-o parte, cu atat raspunsul va fi mai violent sau mai amplu. Oscilatiile minore sunt tolerate cat de cat, balanta inclinadu-se delicat dintr-o parte in alta, spre deosebire de cele ample care cauzeaza acrobatii ale pendulului. Pur si simplu, reactia la dezechilibru va fi cu atat mai violenta cu cat dezechilibrarea e mai violenta, pentru ca mecanismul universului e de asa natura incat nu tolereaza dezechilibrele.


Principiul conservarii energiei sustine tocmai acest lucru, desi nu pare, la prima vedere. In fizica, legea conservarii energiei stabileste cum cantitatea totala de energie dintr-un sistem inchis ramane constanta si nu poate fi recreata, desi isi poate schimba forma ( de exemplu, frecarea transforma energia cinetica in energie termica).


In termodinamica, prima lege a termodinamicii este o forma a conservarii energiei pentru aceste sisteme si este o versiune mai cuprinzatoare a acestei legi. Pe scurt, legea conservarii energiei stipuleaza ca energia nu poate fi creata sau distrusa, poate fi doar transformata dintr-o forma in alta. Si conform principiului relativitatii, energia poate fi echivalata cu materia, prin formula E=mc2, unde E este energia eliberata sau continuta de masa m, iar c est viteza luminii in vid. Per total deci, universul contine o cantitate fixa de materie-energie care nu dispare sau este recreata, ci doar este intr-o stare de transformare continua.


Ce legatura are acest lucru cu echilibrul in univers? Simplu spus, legea declara ca "you don't get something for nothing", sau "nimic nu se pierde, totul se transforma". Cand universul creeaza energie ( de exemplu, cand Soarele creeaza caldura si lumina, forme de energie) o face cheltuind materie ( in cazul Soarelui, hidrogenul fuzioneaza in heliu si elibereaza energie prin conversia masei redundante), si viceversa, cand creeaza materie cheltuieste energie. Creezi sau primesti un lucru contra altuia, sau cu costul unui lucru. Poti lipsi de la scoala, dar vei avea absente; poti avea un ipod, dar trebuie sa dai bani pentru el. Uraniul poate elibera energie, dar trebuie sa "sacrifice" o fractiune din masa sa. Daca vrei sa mananci 25 de hamburgeri, o faci cu costul nivelului de colesterol si ai altor factori. Poti sa-ti faci o masa frumoasa, dar trebuie taiat un copac pentru asta. De multe ori, fericirea ta inseamna suferinta altuia. Pentru a manca o anume leguma, trebuie sa astepti sa creasca planta si abia dupa aceea sa o recoltezi (dupa ce ai cheltuit si resurse pentru plantare si ingrijire, pe langa timp).
Dar destule exemple - este clar: principiul este ca pentru a avea ceva, trebuie sa nu ai altceva. Asta, in sine, este o forma de echilibru.


[to be continued]

Saturn si al sau hexagon


An odd, six-sided, honeycomb-shaped fea­ture en­cir­cling Sat­urn’s north pole has cap­tured the in­ter­est of sci­en­tists with NASA’s Cas­si­ni space­craft mis­sion. The agency’s Voy­ag­er 1 and 2 space­craft im­aged the hex­a­gon over two dec­ades ago, but its ap­pear­ance in new Cas­si­ni im­ages shows it’s long lived, height­en­ing the rid­dle, sci­en­tists said.
“We’ve nev­er seen an­y­thing like this on any oth­er plan­et,” said Kev­in Baines of the Cas­si­ni team at NASA’s Je­t Pro­pul­sion Lab­o­ra­to­ry in Pas­a­de­na, Ca­lif. In­deed, Sat­urn’s thick at­mos­phere “is per­haps the last place you’d ex­pect to see such a six-sided ge­o­met­ric fig­ure, yet there it is.”
Nor­mal­ly, in the ringed plan­et’s at­mos­phere, cir­cle-shaped waves and for­ma­tions called con­vec­tive cells pre­dom­i­nate, he said. A con­vec­tive cell is a pat­tern cre­at­ed by an up­draft of warmed flu­id and sink­ing of cooled flu­id.
A sec­ond hex­a­gon, sig­nif­i­cantly darker than the brighter his­tor­i­cal fea­ture, is al­so seen in the Cas­si­ni pic­tures.
An in­stru­ment on the craft, called the vis­u­al and in­fra­red map­ping spec­trom­e­ter, is the first to cap­ture the whole hex­a­gon in one im­age, in­ves­ti­ga­tors said. “This is a very strange fea­ture, ly­ing in a pre­cise ge­o­met­ric fash­ion with six near­ly equal­ly straight sides,” said Baines, an at­mos­pher­ic ex­pert who is part of the team man­ning the in­stru­ment.

The hex­a­gon is si­m­i­lar to Earth’s po­lar vor­tex, which has winds blow­ing in a cir­cu­lar pat­tern around the po­lar re­gion, re­search­ers said. But on Sat­urn, the vor­tex is hex­a­gonal rath­er than cir­cu­lar. The hex­a­gon is near­ly 25,000 kilo­me­ters (15,000 miles) across. Near­ly four Earths could fit in­side it.
The new im­ages are tak­en in in­fra­red light, a lower-energy form of light than the vis­i­ble type. These im­ages show the hex­a­gon ex­tends much deeper down in­to the at­mos­phere than pre­vi­ously ex­pected, some 100 kilo­me­ters (60 miles) be­low the cloud tops, ac­cord­ing to sci­en­tists. The hex­a­gon, they added, con­tains clouds that seem to be whip­ping around the hex­a­gon like cars on a race­track.