Friday, February 15, 2008

Tot ce e bun nu moare intr-o zi...sau doua

Nu, in nici un caz. Lucrurile se misca inainte, si asa si trebuie. Este un demers natural al vietii, pentru care sunt foarte recunoscator, este o evolutie naturala de la bun la mai bun, cu cateva costuri, desigur, insa este definitia elocventa a "evolutiei".
Pana la urma, doar nostalgia trage de anumite lucruri si persoane, facandu-te sa ai impresia ca acele lucruri au o valoare inexorabila si ca ai nevoie de ele, in evolutia ta. Adevarul, insa, in cazul meu, este altul: intotdeauna au existat rani si de fiecare data ce ma atasa de ele era sentimentul nostalgiei, sentimentul ca pierd ceva valoros si pe care nu ar trebui sa-l uit niciodata. Insa trebuie sa lasi unele lucruri sa se piarda, sa le dai drumul pentru a merge inainte si a intelege ca absolut toate evenimentele si persoanele din viata ta iti creeaza o personalitate, iti acorda experienta, si ca orice ai pierde, de fapt castigi mult mai mult si directia pe care o ia viata ta este una buna.
Toti cei care ma cunosc stiu ca nu sunt o persoana excesiv de sentimentala si nici genul care sa dispenseze astfel de sfaturi sau memorii. Si totusi, cred cu tarie in lucrurile astea, ca fiecare experienta a vietii mele, fiecare esec, fiecare rana, reprezinta pasi importanti care ma contureaza si care ma imping, mai usor, mai brusc, catre directia cea buna. Nostalgia este si ea un pas, si poate unul important, si valideaza experientele in momentul epuizarii lor, insa de multe ori valoarea lucrurilor ca experienta si nu ca certitudini imi scapa pe moment, si tocmai din cauza acestei nostalgii.
Cu toate acesta, nu am nici o indoiala in ceea ce imi priveste viata si directia ei. Am mai zis odata, si repet: nu am nici regrete, nici remuscari, si recunosc si apreciez momentele in care ma eliberez de ceva. Cand un lucru se termina, dispare, sau devine obsolete, este pentru ca altele mai bune sa urmeze si sa ii ia locul, este insasi definitia evolutiei ca dezvoltare incrementala de la un nivel de complexitate la urmatorul; nu incape indoiala ca lucrurile cele mai bune urmeaza de-abia sa se intample, si daca ramai impamantat in anumite circumstante, nu iti permiti sa evoluezi si ratezi lucrurile frumoase care te asteapta, uneori chiar dupa colt.
Am iubit si voi iubi; o fac cu toata inima, de fiecare data, si nu cred ca se va schimba. Fiecare experienta este ceva inedit, si inevitabil fiecare ajunge pana la urma in sertarasul ei; cu timpul, sertarele cresc in numar, si din cand in cand ma mai uit prin ele si retraiesc si imi amintesc, si vad inca o data unicitatea fiecarui sertar si rolul important pe care fiecare l-a jucat in evolutia catre cine sunt eu. Iubirea puternica inseamna intelegere, uitare, lipsa de regrete, respect si rabdare, abilitatea de a vedea adevarul ne-menajat, puterea de a da drumul si de a nu cere nimic.
Sunt si voi fi recunoscator persoanelor din viata mea, mai ales celor care m-au iubit si care mi-au primit dragostea. Am mai spus odata lucrurile astea, ca stiu cam am gresit poate fata de unii dintre ei, insa niciodata nu voi avea sentimente negative fata de aceste persoane si fiecare are sertarasul propriu, plin cu amintiri. Fiecare imi poarta recunostinta si respectul, si fiecare reprezinta cate un capitol (posibil chiar cele mai importante capitole, din viata oricui), si numai cu un astfel de profil emotional poti lasa viata sa mearga inainte.
Am brusc senzatia ca vreau sa multumesc. Nu stiu cui anume, sau daca tuturor, dar pana la urma, acesta sunt eu acesta voi fi eu, pana se schimba lucrurile.

Last Goodbye

Always the classics...

Thursday, February 14, 2008

Life

Wednesday, February 13, 2008

Tot ce e bun nu moare intr-o zi

"N-am sa mai fiu cum ma stiu/cand iertam/nimic de dat, doar de uitat"
M-am temut la un moment dat de aceste versuri. Si pe buna dreptate. Uneori cand lucrurile se schimba, se pot schimba mai repede sau mai incet. Insa poate cel mai interesant, in astfel de momente, este cand raman anumite relicve, lucruri incompatibile si de care, in mod ciudat, nu te poti scutura.
Trebuie sa dai drumul unor lucruri ca sa poti merge inainte, si, cum am mai spus candva, indiferent ce pierzi sau ce castigi, totul va merge spre ceva mai bine. Nu voi avea vreodata regrete si in unele ocazii speciale iert fara nici un fel de remuscare. Sunt foarte recunoscator persoanelor care m-au iubit si care m-au cunoscut, si sunt foarte recunoscator ca am putut sa le cunosc si sa le iubesc.
Viata merge mai departe. Renunti sa mai incerci sa recompui piesele unei vieti de pe-acum trecute, si te inscrii in registrul unei noi vieti. Insa ce te faci cand te trezesti, brusc, ca anumite elemente ale noii vieti brusc incurajeaza mai puternic tocmai ce incerci sa uiti?
Intr-o ipostaza in care se instalase uitarea, si o doreai, cel mai confusing este ca aceasta brusc sa inceteze. Ma cunosc. Stiu ca uit, si ca voi uita, si vreau sa uit. Este esential de fapt sa uiti, mai ales cand incarcatura emotionala ce e atasata unora din lucrurile pe care vrei sa le uiti, este foarte puternica. In concordanta cu uitarea si cu mersul mai departe, apar noi fatete ale vietii tale, noi oportunitati, incepi sa iti faci planuri, cunosti oameni, etc.
Dar, cateodata, planurile tale ajung intr-un punct in care nu numai ca nu mai intra in conflict cu viata veche, ci chiar, brusc, sugereaza o foarte mare compatibilitate cu anumite lucruri cu adevarat importante ale acesteia. Lucruri de care brusc iti aduci aminte, incepand cu cateva ganduri, si ajungi la cascade coplesitoare de emotii, senzatii, vorbe, soapte, saruturi, lucruri pe care nu le mai vrei, lucruri pe care credeai ca le-ai uitat, lucruri de care nu mai ai nevoie pentru ca ... nu mai ai ce face cu ele. Si dupa ce fierul rosu al acestor amintiri face o tura-doua prin mintea si inima ta, te relaxezi, te duci inapoi la trebuirle tale si atunci te loveste: motivul pentru care au reaparut este pentru ca viata noua le permite.
Sau, mai degraba, viata mea le permite. In continuare as prefera sa nu ma simt asa, pentru ca it's pointless. Este latura mea idealist-romantica care kicks in, wishful thinking, vise de intregire si alte asemenea ganduri si sentimente. Dar letting go means letting go, so does moving on. Oare ar trebui sa mai incerci sa mai potrivesti lucruri vechi cu lucruri noi? Oricat de meaningful sunt? [to be continued]