Silencio a murit - Traiasca Noul Silencio

Ok, Silencio nu e inchis de ieri. Sau de alaltaieri. De fapt, sunt ani - vreo 3 de cand Silencio si-a inchis portile. Si odata cu ele s-au auzit in cor suspinele noastre. Am suspinat si oftat dupa wc-ul cu aroma de lamaie. Si dupa pivnita cu baxuri goale si, umbla vorba, cadavre (de ce credeti ca de fiecare data venea alt nenea de la Coca Cola?). Si dupa bestiala lipsa de ventilatie si saunele cubaneze printre care se licarea cate o duzina de mucuri de tigara. Si dupa posterele cu Nick Cave si The Cure. Si dupa longeviva relatie televizor mic si monocrom+seif=love. Si dupa cele 6 mese strambe si mult mult indie, new wave si post punk, si atmosfera geniala si aceleasi persoane over and over again. The good old days. A, si desigur, Piulp! :x

Silencio pare-se a renascut din propria cenusa fara sa renasca din propria cenusa. Daca nu m-ati urmarit pana acum, iata chestiunea: s-a deschis the Loft sau Mansarda lui Jumbo sau whatever, nu importa, ce conteaza e ca e cu si de aceeiasi oameni care au pus si tinut Silencio pe si in picioare (chiar cand ei insisi erau bauti pe sub mese si nicidecum bipezi). Este mai scump, desigur, dar este cu mult The Smiths si Yeah Yeah Yeahs si Kings of Leon ( :x ) si Joy Division si...

Este o mansarda! Oh joyous joy of joys, e o mansarda in toata splendoarea ei bahica, cu mov si negru dar si cu termopan la baie (bleah, bad giugiu - depunctare dl-e Edi!). Si e cu nene care vine la masa si te intreba daca mai vrei ceva, nu ca pe vremuri ( "Piulp! Pune niste Pixies si mai da si tu o cola!"). Si cu scrumiere la fel - si meniu! - si canapele si fotolii si aer conditionat ( semana cu cel vechi...hm? sa fie acelasi? sa nu fie?).

Asa ca dati buzna cu duzinele, ca e dragut. Si umpleti cuferele indie a lui nenea Edi ca sa nu mai existe Silencio 3: Intoarcerea lui Silencio Se Intoarce, e muzica buna si lume la fel.

Sa ne vedem p-acolo.