Odiseea imperfectului (1)
De câteva zile încoace, îmi pun neîncetat întrebări. Totul a pornit, poate, de la gânduri legate de cine suntem noi... cum suntem în raport cu ceialţi, de ce suferim? cum ne adaptăm... cum creştem. De multe ori, fiecare dintre noi şi-a spus că suferinţa este necesară, că atunci când închei o relaţie sau ieşi dintr-o etapă a vieţii plină de durere, devii mai puternic şi mai înţelept. Că durerea te învaţă şi te maturizează. Şi că nu există absoluturi şi perfect în lumea noastră. Atunci s-a întâmplat ceva – mi-am dat brusc seama ( deşi aveam impresia că ştiu dintotdeauna?...) că imperfecţiunea noastră este un lucru atât de preţios şi de necesar, că facem prea adesea o confuzie monstruoasă între corect şi greşit/bun şi rău şi mai ales între ceea ce înseamnă echilibru şi căutarea acestuia, şi relaţia lui cu perfecţiunea.
Am început să scriu. Ziua, noaptea – oricând mi se părea că descopăr o corelaţie între noi şi legile fizicii, oricând mi se părea că am o revelaţie legată de un concept din filosofie şi o lege a naturii. Trebuia să aştern gândurile mele pe ceva, trebuia să pot să-mi organizez răspunsurile şi întrebările – trebuia să găsesc răspunsul la propria mea întrebare.
Într-un final, am găsit ceea ce căutam. Şi sunt câteva concluzii pe care le izolasem drept cele mai bune, însă sunt zeci de pagini. Să umpli un blog cu un râu de paragrafe... mai bine îl serializez. Am să încerc pe cât posibil să postez constant fiecare episod al micii (şi poate imaturei) mele căutări - şi am decis să încep cu câteva lucruri legate de imperfect şi suferinţă în marile schimbări sociale ale lumii.
Revoluţia franceză marchează trecerea intempestivă de la o societate puternic divizată şi monarhală la o societate liberală, în acelaşi timp favorizând ideologic apariţia clasei de mijloc, apariţia burgheziei. Orundâuirea monarhală şi absolutismul regelui Ludovic gestionau o naţiune în care nu exista un intermediar între nivelul celor foarte bogaţi şi nivelul celor săraci, mai ales în ceea ce priveşte starea materială şi nivelul de educaţie. Aceste lipsuri îşi expiraseră „garanţia” şi nu mai puteau continua în climatul sociopolitic al secolului XVIII, determinând o schimbare prin revoluţie; în esenţă, existenţa unei imperfecţiuni şi a suferinţei unei mase semnificative de oameni au determinat un salt evolutiv considerabil.
Am început să scriu. Ziua, noaptea – oricând mi se părea că descopăr o corelaţie între noi şi legile fizicii, oricând mi se părea că am o revelaţie legată de un concept din filosofie şi o lege a naturii. Trebuia să aştern gândurile mele pe ceva, trebuia să pot să-mi organizez răspunsurile şi întrebările – trebuia să găsesc răspunsul la propria mea întrebare.
Într-un final, am găsit ceea ce căutam. Şi sunt câteva concluzii pe care le izolasem drept cele mai bune, însă sunt zeci de pagini. Să umpli un blog cu un râu de paragrafe... mai bine îl serializez. Am să încerc pe cât posibil să postez constant fiecare episod al micii (şi poate imaturei) mele căutări - şi am decis să încep cu câteva lucruri legate de imperfect şi suferinţă în marile schimbări sociale ale lumii.
Revoluţia franceză marchează trecerea intempestivă de la o societate puternic divizată şi monarhală la o societate liberală, în acelaşi timp favorizând ideologic apariţia clasei de mijloc, apariţia burgheziei. Orundâuirea monarhală şi absolutismul regelui Ludovic gestionau o naţiune în care nu exista un intermediar între nivelul celor foarte bogaţi şi nivelul celor săraci, mai ales în ceea ce priveşte starea materială şi nivelul de educaţie. Aceste lipsuri îşi expiraseră „garanţia” şi nu mai puteau continua în climatul sociopolitic al secolului XVIII, determinând o schimbare prin revoluţie; în esenţă, existenţa unei imperfecţiuni şi a suferinţei unei mase semnificative de oameni au determinat un salt evolutiv considerabil.
Comunismul reprezintă un exemplu poate şi mai bun în acest sens, mai ales pentru că are ocazia să creeaze un set dublu de revoluţii. Marx, Engels şi mai târziu Lenin au pus bazele teoretice ale comunismului în lumina nevoilor clasei de mijloc inferioare ale societăţii sfârşitului de secol XIX – început de secol XX. Revoluţia industrială a secolului XIX schimbase profund faţa lumii în cursul unui secol; pe lângă facilitarea transportului internaţional şi transoceanic al mărfurilor şi persoanleor, multe dintre manufacturile tradiţionale şi meşteşugurile care asigurau bunuri de larg consum ( de la ţesături la mobilier, vase, decoraţiuni, obiecte din sticlă, îmbrăcăminte etc.) nu supravieţuiesc în climatul puternicii producţii industriale care genera aceleaşi bunuri însă la preţuri mult mai mici. [...]
Continuarea - data viitoare.
Comments