Prietenul

Era destul de târziu şi toată lumea de pe străzi dispăruse de mult, in afară de studenţii din local care sărbătoreau, în ciuda arşiţei de vară care chiar şi seara topea repede cuburile de gheaţă din cocteiluri. Ziua localul nu părea prea grozav, însă noaptea luminile electrice şi neoanele erau deliciul clientului, şi efectele de umbre şi jocurile de lumini şi culoarea roşie a meselor şi a canapelelor şi oglinzile de pe pereţi şi chiar şi mesele de biliard lăsau o senzaţie plăcută, discretă.
Unul dintre cei doi băieţi de la o masă ştia că celălalt era un pic beat, însă continua să vorbească cu el şi să-şi omoare singurătatea. Celălalt fuma, deşi şi el ştia că nu fumează şi totuşi asta îl amuza. Dacă venea vreun profesor avea de gând să îl expedieze scurt, ceva cu democraţie, şi în plus „ ce le pasă lor dacă eu fumez, dacă nu le pasă că nu mă trec la şcoală?” şi apoi avea să continue să fumeze.
-Ai cam băut, zise primul dintre ei, sorbind un pic din sucul insipid de pe masă.
-De ce?
-Nu ştiu. Eşti disperat, ce vrei să-ţi spun?
-Nimic. Nu sunt disperat.
Şi trase prelung, însă stângaci, din ţigară, suflând apoi în sus.
-Nu eşti disperat. Bani… ai mai mult decât destul.
-Am… Nu, nu sunt disperat. Dar am să-ţi spun de ce beau.
Pufăi din nou.
-Pentru că pot. Pentru că vreau şi pentru că pot şi pentru că n-am voie.
Celălalt zâmbi.
-Şi pentru că ultima oară când am băut nu a fost deloc bine.
-N-are să fie nici acum.
Cel ce băuse lăsă pe masă paharul pe care tocmai voia să-l dea pe gât, apoi dispăru prin fum înspre masa de biliard.
Prietenul rămas sorbi din pahar, apoi privi cum fata care trecu pe lângă masa lui îi zâmbi pervers şi el îi zâmbi indiferent. O ştia, şi ei îi cam plăcea de el însă el era indiferent, pentru că i se părea cam proastă şi în plus avea ochi pentru o altă fată. Îşi dădu seama acum că pe această altă nu o plăcuse de la început. De fapt, de curând observase cât e de frumoasă şi cât este de frumos părul ei şi ce voce frumoasă avea. Aa, şi ce ochi frumoşi şi albaştri avea.
Sorbi din pahar şi văzu că e gol şi atunci se ridică de la masă şi se duse la bar. Barmanul ştergea un pahar şi privea mesele de biliard şi nu-l observă imediat.
-Spune.
-Un suc.
Îi dădu paharul însă fu nevoit să-i mai ceară câteva cuburi de gheaţă, apoi se întoarse la masă. Acolo îl găsi pe cel care băuse.
-Ce bei acolo?
-În nici un caz ginul tău. Apă chioară pentru tine.
-Barmanul nu mai vrea să-mi dea gin. Spune că mă voi îmbăta.
-Şi nici nu ştie că are dreptate. Găseşte-ţi altceva de făcut. Ai prietenă?
Cel băut râse.
-Ştii că nu.
-Ştiu. Uite, poate d-aia nu poţi decât să bei.
-Nu-i nici o diferenţă. Sunt la fel ca băutura. E bună când o bei, eşti fericit şi ignorant când eşti beat, însă a doua zi nu rămâi decât cu o durere de cap şi cu minciuni.
Celălalt râse. Apoi cel beat se ridică şi plecă din nou la mesele de biliard.
„Are să se facă de râs şi diseară”, gândi cel rămas.
Mai stătu ceva timp cu paharul în mână apoi se ridică şi se duse la masa de biliard. Prietenul său juca mult mai bine când bea. De aceea acum stătea sprijinit de tac, cu o ţigară în mână şi cu o privire mulţumită. Lângă masă, fata frumoasă stătea pe un fotoliu şi privea jocul cu un pahar înalt în mână.
Se aşeză lângă ea.
-A băut din nou, zise ea.
-Ştiu. Dar are destui bani.
Stăteau lângă o masă care era aproape de perete şi care privea către restul meselor de biliard care erau aproape toate pline. Pe lângă masa lor trecu un băiat cu o fată de mână şi apoi amândoi dispărură pe scara care urca la etajul localului şi care ducea la ringul de dans.
-Nu dansezi, nu?
-Nu, sunt obosită. Vreau o canapea.
-Am eu o masă liberă. N-ai vrea să stai acolo?
Se ridicară amândoi şi îl lăsară pe cel băut în compania prietenilor lui.
-Are să-l prindă vreun profesor, şopti ea plecând.
-Ce mai contează, acum că e mulţumit că a băut?
-Ar trebui să se oprească. Îl va prinde vreun profesor. A trecut unul pe aici acum cinci minute.
Se aşezară la masă.
-De ce a băut atunci, la hotel?
-De unde să ştiu? I-am spus ce-i voi face dacă îl voi vedea beat.
-Să ştii că are noroc că tu ştii mai bine decât el. Să ai grijă de el. E simpatic.
-Voi avea grijă de el.
-Să nu mă minţi.
-Nu te mint. Nu mint.
-De ce ai grijă de el?
-Pentru că e prietenul meu.
-Şi ce înseamnă asta?
-Că nu îl voi lăsa să se facă de râs.
-Ce simpatic eşti. Să ai grijă.
-Voi avea.
-De tine.
O privi în lumina obscură a localului. Era frumoasă. Părul îi era luminat subtil de luminile electrice ale localului şi ea era reflectată de oglinzile de pe pereţi şi era frumoasă.
Îşi întinse mâna pe după umerii ei. Mirosea extraordinar.
De la masa de biliard răsună râsetul strident al celui beat. Prietenul lui se scuză şi plecă spre el.
-Nu trebuia să bei atâta.
-N-am băut atâta, râse el în continuare.
-Te faci de râs.
-N-ar fi prima oară.
-Dar ultima când va fi? Nu tu ar trebui să bei. Hai, vino.
Îl trase lângă bar şi luă o masă şi îi dădu un pahar cu apă rece.
-Vreau să merg acasă, zise cel beat.
-Mai avem o oră. Bea nişte apă.
-Nu e la fel.
-Nu, nu e, e apă.
-Ai încredere în mine…
-Da.
-Nu era o întrebare. Aş vrea să am şi eu aceeaşi încredere. Tu ai totul.
-Şi ţie ce-ţi lipseşte?
-Totul în afară de apa asta.
-Tu ai tot ce am şi eu.
-Nu-i adevărat. N-am avut niciodată încredere şi nu prea beau suc.
-Hai. Nu mai vorbi prostii şi bea.
-Asta am făcut până acum. Nu mai vreau. Sunt unul din cei care beau până nu mai pot.
-Eşti unul care are nevoie de nişte apă rece. Du-te şi aruncă-ţi nişte apă pe faţă.
-Ai dreptate. Şi după aia o să mă distrez.
Şi plecă, apoi prietenul său se întoarse la canapeaua lui, care era acum goală. Pe masa lui erau două pahare înalte de gin, goale. Cineva băuse cam mult la masa lui.
Stătu multă vreme cu paharul său în mână. Îi trebui jumătate de oră şi apoi îşi văzu frumoasa aproape de masă, apoi pe prietenul său apucând-o uşor şi pe amândoi sărutându-se.
Măcar nu mai bea.
Se ridică de la masă şi se aşeză la bar, privind înspre mesele de biliard şi totuşi nicăieri.
Barmanul puse deoparte o ţigară.
-Cu ce vă servesc?
-Cu nimic.
Barmanul mormăi ceva, apoi dădu să se întoarcă la ţigara lui.
-Un gin. Cu gheaţă.
Lumina era foarte plăcută şi afară era răcoare. Localul cu luminile sale şi cu oglinzile sale şi cu canapelele roşii era foarte plăcut şi el era gata să plece acasă. A avut destulă grijă.