Acum, sunt un om al ploii. Zic asta ca o prefata pentru cine ar crede ca NU sunt un om al ploii. Sunt un semn de apa ( daca esti adept), apa este elementul meu, imi place apa, ploaia ma calmeaza, prospetimea din timpul ploii este revigoranta, ploaia e o metafora pentru purificare, iubitii se reunesc in ploaie in climaxurile tipice din filmele romantice (dar se si despart :-?) etc. Sunt convins ca prinzi ideea.
Cu toate acestea, un singur lucru e cateodata iritant: ploaia e uda.
Si ca nisipurile de pe Tatooine, intra peste tot si strica freze si iti uda manecile si umple relieful aventuros al strazilor bucurestene. Sunt un admirator platonic al ploii, uneori ma arunc afara in ploaie dinadins, dar de cele mai multe ori evit sa fiu udat de ea. It's a cruel mistress. Mai ales cand de bine de rau, trebuie sa iesi din casa pe vremea asta. Tot ce pot sa zic este "Iar ploua, al naibii de nor piroclastic!"
Comments